Cred ca, daca il strigi domnul Iulian Niculaie, asa cum il cheama in acte, nu mai raspunde.
Toata lumea il stie drept Jul. In traditia româneasca a tandemurilor comice, Jul si Puiu au devenit “un nume”, chiar daca fiecare are si alte proiecte, in afara de cele comune. Emisiunea “Cucurigii” de la Etno Tv le-a accentuat renumele. De curând, Jul s-a apucat si de bucatareala, preluând emisiunea “Bucataria Etno”. De ce a fost tentat de acest proiect?..
- Ce amintiri din copilarie ai, legate de mâncare?
- Eu sunt nascut si crescut la tara, in comuna Petrachioaia, la 20km de Bucuresti. Parintii mei plecau la câmp, la munca, iar eu ramâneam singur acasa si trebuia sa-mi fac de mâncare. Cea mai mâncata “mâncare” era “oua cu rosii si cu brânza”.
- Câti ani aveai pe vremea aia?
- Aveam vreo 9-10 ani, când faceam asta. Mama imi lasa de mâncare, dar mie imi placeau ouale prajite. Mama imi spunea mereu “Iar ti-ai prajit oua”, iar eu nu intelegeam de unde stie. Numai ca eu lasam tigaia nespalata, ma grabeam sa ma duc la joaca. Imi spunea “nu mai mânca oua de rata, ca-ti fac rau”. Citisem eu prin ziare ca, daca manânci mai mult de 2 oua nu e bine, dar eu mâncam 2, asa ca trebuia sa fie bine. Eu as fi mâncat si 10!
- Ce-ti placea din ce gatea mama ta?
- Când eram copil, nu mâncam decât ce gatea mama. Daca ma duceam in alta parte, nu mâncam nimic. Facea mama nisste ciorbe extraordinare, batute cu oua, taranesti!
- Iar oua!
- Pai, da, ca-mi plac. Dupa ciorbe, mai facea o mâncare de gutui grozava, toamna-iarna. Imi placea tot ce facea mama dulce, tot felul de prajituri, cornulete, cozonaci. Ca orice copil, când facea cozonac, mâncam doar rahatul.
- Nu mâncai si aluat necopt? Eu asa faceam!
- Il mâncam pe ala de la clatite! Era ca o smântâna. Când eram copil, mâncam, vorba domnului Florin Condurateanu, mâncam rosiile direct din tufa. O stergeam un pic si o mâncam. Acum trebuie spalata cu multa apa, si nici nu mai are gustul ala.
- Ce o rogi pe mama ta sa-ti gateasca acum?
- Acum imi gateste nevasta. Eu stau la casa, foarte aproape de parintii mei, in aceeasi curte, dar fiecare cu gospodaria lui, asa ca manânc destul de des la mama. De sarbatori, la aniversari, in septembrie, de ziua ei, de câte ori gateste ceva ce stie ca-mi place. Face cei 10 metri care ne despart si-mi aduce. Stie ca, daca a facut placinta cu dovleac, imi miroase si, daca nu-mi aduce, fac scandal. Mama face mielul la cuptor, de Paste, foarte bun, cu un sos special.
- Inteleg ca de la ea ai invatat sa gatesti!
- Am invatat si de la ea, dar, la un moment dat al vietii mele, m-am si intersectat cu meseria de bucatar. Când eram in armata, prin anii ‘80, eram bucatarul familiei Ceausescu. Ii faceam mâncare lui Ilie Ceausescu, dar si generalului Petriceanu, seful Clubului Dinamo, pentru ca am facut armata la Clubul Dinamo, unde faceam sport de performanta.
- Ce sport?
- Caiac-canoe.
- De la sport de performanta la bucatarie?
- Am facut cursuri de bucatarie, de alimentatie publica, asa ca am ramas cu ceva de acolo. Bine, imi si place, pentru mine nu e o corvoada. Daca nu e nevasta mea acasa, fac imediat ceva de mâncare. Am invatat si eu de la ea, dar si ea a mai invatat câte ceva de la mine. Când vin acasa de la filmari, de la castinguri, iar ea e plecata sau face alta treaba, ma uit in frigider, vad ce avem si, tac-pac, fac repede ceva de mâncare. Sotia mea e tehnolog in alimentatie publica si face numai minunatii. Cine a venit pe la noi, nu mai uita ce prajituri a mâncat. I-am spus, acum câteva zile, ca mi-ar placea niste placinta cu mere, cu stafide si cu scortisoara. Si-a cumparat de toate sa-mi faca placinta in week-end.
Mai face nevasta-mea un cozonac foarte bun. Am experimentat, amândoi, o luna, o reteta de cozonac. Am stricat multa faina. Masuram totul si scriam. In momentul când am nimerit formula cea mai buna, am scris-o si o pastreaza nevasta-mea cu sfintenie, n-o dam la nimeni. Am iesit un aluat pufos, care nu mai are nevoie de nicio umplutura, asa e de bun.
-Iti place sa improvizezi?
- Da, normal. Bucataria moderna nu mai respecta chiar ad literam o reteta. Fiecare gateste dupa gust. Totul e sa stii cum sa combini diferite arome. E o arta! De aia francezii isi decoreaza marii bucatari cu Legiunea de Onoare. Ma uitam la un documentar, zilele trecute, pentru ca ma uit la toate emisiunile de bucatarie, pe toate posturile. In documentarul respectiv, era vorba despre un anunt, pe care l-a dat Regina Elisabeta, ca angajeaza bucatar personal. S-a dat concurs. Ce m-a frapat pe mine a fost ca la concurs putea sa vina orice om, indiferent de scoala pe care a facut-o, de meseria pe care o are. Nu trebuia sa ai nu stiu ce cursuri facute la Paris sau la Montpellier. Ca sa vezi ce inseamna democratia, a câstigat concursul un tip autodidact, care nu a facut niciun curs de bucatarie. O astfel de atitudine face ca lucrurile sa mearga inainte.
Eu, de exemplu, iau putina mâncare pe deget când gust. S-a demonstrat ca, atunci când folosesti o lingura, asa cum te invata la scoala, metalul altereaza gustul. N-am invatat asta la scoala!
- Nu e intâmplator ca ai ajuns la emisiunea asta!
- De când am venit la Etno Tv, am facut un format de emisiune de bucatarie, pe care o denumisem “Ca sarea `n bucate”. N-am facut emisiunea atunci, iar cum ideile circula in univers, am vazut ca, de câteva luni, la TVR, e o emisiune care se numeste “Ca sarea `n bucate”. Formatul, il mai am, e facut special pentru Etno TV, asa ca inca putem sa-l facem, chiar si cu alt titlu.
- Deocamdata, faci, cu succes, acest format!
- Da, pentru ca bucataria româneasca trebuie promovata. Am vazut restaurante, care spun ca au specialitati românesti, iar pe lista de bucate gasesti tot felul de denumiri frantuzesti. La Caragiale, personajele mâncau mici si friptura la gratar, nu vol-au-vent.
- In week end-ul asta, manânci placinta cu mere! Norocosule!
- Abia astept!
Dana Medar
