Doamna Irina Loghin este un adevarat simbol al muzicii populare românesti, o prezenta remarcabila si o voce inegalabila. Nascuta lânga Valenii de Munte, judetul Prahova, Irina Loghin a fost solista ansamblurilor folclorice “Ciocârlia”, “Barbu Lautaru” si “Ciprian Porumbescu”. ..Artista se poate mândri cu un numar impresionant de turnee, albume si spectacole. In plus, are trei discuri de aur si un «Premiu de excelenta», primit din partea Televiziunii Române. Nici “fiul” nu se lasa mai prejos. Are nu mai putin de 13 albume si nenumarate trofee si distinctii. L-am intâlnit pe Fuego si l-am rugat sa ne dea vesti despre ce mai pun la cale cei doi artisti.

- Cum ii gasim pe Irina Loghin si pe Fuego, astazi?

- Suntem oameni obisnuiti, cu tristeti si bucurii, cu vise si neimpliniri. Muzica este viata noastra! Este coplesitor si, in acelasi timp, onorant sa fii in mijlocul unei sali arhipline, in care spectatorii te aclama si te aplauda, minute in sir, isi cunosc repertoriul, lacrimeaza impreuna cu tine. Cu atât mai mult cu cât trecem printr-o perioada de criza financiara si prezenta intr-o sala de spectacol a devenit un lux. Este o bucurie sa vindeci ranile prin cântec.

Vrem sa fim sanatosi, ca sa ne putem darui in continuare celor care ne iubesc si au nevoie de noi, atât in salile de spectacol, cât si prin intermediul radioului si televiziunii.

- Care au fost imprejurarile in care a luat nastere acest duet, devenit celebru?

- Am cunoscut-o pe doamna Irina Loghin la filmarile videoclipului “Impodobeste, mama, bradul”. Atunci a fost momentul in care s-a legat o prietenie deosebita si a luat nastere acest proiect. Am avut bucuria de a invata de la un artist deosebit, cu o cariera impresionanta, ce insumeaza 45 de ani de cântec. Succesul acestui duet a venit firesc, ca urmare a faptului ca publicul ne-a perceput ca fiind foarte adevarati pe scena, doamna Irina comportându-se exact ca o mama adoptiva, iar eu ca un copil al dânsei. “Mama si fiul” s-a bucurat de o popularitate uriasa, atât in tara, cât si in afara, atunci când am cântat pentru românii din diaspora. Sunt foarte fericit si onorat ca am avut sansa de a o cunoste si de a colabora cu aceasta doamna a muzicii populare românesti.

- Am aflat ca, de curând, ati realizat un turneu umanitar pentru strângerea de fonduri, in vederea edificarii monumentului poetului Grigore Vieru de la Chisinau.

- Am realizat un turneu cu spectacolul “Casa parinteasca nu se vinde”, in memoriam Grigore Vieru. S-a dorit a fi o ruga pentru poet, o invitatie pentru public de a-i redescoperi poezia, intru nemurirea creatiei sale. O parte dintre fondurile incasate au fost donate pentru ridicarea Monumentului Poetului de la Chisinau, care “si din mormânt va spune multimii adevarul”.

- Spune-ne, te rog, Paul, ce a insemnat Grigore Vieru pentru tine? Stim ca ai avut o relatie speciala cu poetul.

- M-am identificat, prin muzica, cu maestrul, care m-a iubit ca pe propriul sau fiu si, prin cântecul meu, el va exista, ducându-i mai departe, cu evlavie si cu dragoste, cântul si versul, catre eternitate, vesnicindu-le. Ma binecuvânteaza si ilumineaza cu aura chipului sau, cu blândetea zâmbetului, privindu-ma din fotografia ce are un loc special in biblioteca personala, unde am expus tot ce ne-a legat: opera sa, manuscrisele poeziilor ce mi-au fost dedicate, unele inca nepublicate, nenumarate fotografii, afisele celor trei spectacole de la Palatul National din Chisinau si de la Teatrul National din Bucuresti, cu ocazia lansarii albumelor pe versurile domniei sale, “Mi-e dor de tine, mama” si “Clar de luna”.

- Care crezi ca va fi evolutia muzicii românesti in viitor?

- Tinând cont de invazia agresiva a muzicii computerizate, publicul va refuza sa mai accepte surogate si se va intoarce la muzica adevarata, de calitate. Ar trebui sa intelegem cu totii ca este de datoria noastra sa protejam si sa promovam in primul rând românii. Adevaratele valori ale muzicii românesti, vocile de necontestat. Compozitorii care si-au confirmat in timp valoarea au compus bijuterii muzicale, care n-au ajuns inca la publicul tânar. Trebuie sa credem in artistii nostri si sa-i sustinem!

- Care sunt cele mai solicitate melodii la spectacolele voastre?

- Românii din tara, dar si cei din diaspora, ne iubesc cântecele, ale caror versuri le cunosc foarte bine si le fredoneaza alaturi de noi. Sunt peste 30 de piese pe care le interpretam in duet. Dar, poate, cele mai cerute cântece sunt “Valurile vietii” si “Mama si fiul”.

- Muzica a schimbat sentimentele oamenilor, viata. Cum privesti tu oamenii, Paul?

- Trebuie sa ai dreptul de a te bucura de ceva … Eu ma bucur de oameni. Ma fascineaza. Imi place sa-i urmaresc si sa-i descopar, desi au fost si momente in care tot ei m-au dezamagit. Am invatat, totusi, sa las ca pe chipul meu sa infloreasca un zâmbet, ca un dar pe care il ofer aproapelui, ca o arma impotriva raului si urâtului din jur. Candoarea a fost mereu tinta predilecta. Mereu pusa la rana si mereu renascuta. Binele pe care il faci azi, va fi uitat mâine. Fa, totusi, bine, mereu! Da-le oamenilor tot ceea ce este mai bun in tine, desi nu va fi de ajuns, dar daruieste.”

- Ce ne pregatiti pentru acest sfârsit de an?

- Eu va invit sa “Cântati cu mine”, sa fredonam impreuna refrene din care razbat iubirea, prietenia, candoarea. Sper ca si cel de-al 13-lea album sa fie pe placul fanilor, deoarece am incercat sa nu-mi dezamagesc publicul, sa nu abdic de la conditia mea de artist.

Si…pentru ca ne apropiem de sfârsitul anului, vine vremea colindelor. Atât eu, cât si doamna Irina Loghin, va asteptam cu cele mai frumoase bijuterii muzicale. Va continua sirul proiectelor noastre comune, al pieselor pe care le vom interpreta impreuna, deoarece “mama si fiul” va ramâne aproape de suflete. Ne dorim ca oamenii sa se bucure când ne asculta, iar noi ne dorim sa ne incarcam mintea si inima cu bucuria lor.

C.T.

Cu toate ca vremea a fost cam ploioasa, bucurestenii amatori de produse sanatoase s-au inghesuit la tarabele pe care tronau pastrama de oaie, cârnatii de porc sau de vita, lebarul, muraturile, caltabosul, toba si piftia, toate aduse de producatori.

La atâta carne, a mers bine un pahar cu vin sau cu must…

Inca de la intrare, te imbiau mirosurile de cârnati la gratar

Vizitatorii au fost intâmpinati de angajatii Muzeului Satului, care ii ajutau sa se orienteze printre tarabele insirate pe alei. Ziua Recoltei a fost un bun prilej si pentru mestesugari, care si-au expus icoanele, costumele populare, obiectele de artizanat si turta dulce. Bucurestenii au fost asteptati cu pastrama la gratar si bulz aburind, iar pe alocuri mai gaseai câte un podgorean, care iti oferea o cana de vin fiert, numai bun de potolit frigul din oase.

Sa mâncam bio!

Producatorii de fructe si legume au declarat ca produsele lor sunt 100% naturale, fara ingrasaminte chimice, fertilizatori sau afânatori, pentru ca vor sa imbunatateasca standardul calitativ al legumelor. De fapt, aceasta era o conditie pentru a participa la târg, unde s-a promovat ideea de sanatate prin alimente. Amatorii de produse alimentare au putut sa cumpere direct de la producatorii agricoli.

Producatori din toata tara

Gemurile, o multitudine de sortimente de miere, legumele, lactatele si alte produse, suta la suta naturale, au putut fi gasite pe tarabele producatorilor. Fie ca erau din Maramures, Sighetul Marmatiei sau din imprejurimi, acestia erau rasfirati prin tot muzeul, cu tarabele adapostite de ploaie. Bucurestenii si turistii au plecat cu sacosele pline, ca doar de aceea sarbatorim Ziua Recoltei.

Preturi de producator, calitate garantata

Acest târg s-a diferentiat de alte târguri sau piete agroalimentare prin faptul ca produsele au fost vândute direct de producatori, cei care cultiva legumele, fructele si cresc animalele in mod trational. Preturile au fost chiar rezonabile, fiind mai mici decât cele din piete. Cumparatorii au fost entuziasmati si ei, fiind chiar impresionati de preturile deloc piperate.
Unele produse prezentate la acest târg reprezinta marca inregistrata, un adevarat brand. Printre principalele atractii ale târgului au fost cârnatii “la topor” de Bucovina, brânzeturile de Harghita, de Bran, Mesendorf sau Rotbav, jumarile de Baia Mare, cremvurstii, afinele si dulceturile, mierea de Farsig, faimosul magiun de Topoloveni, pastravul afumat in cetina de Berivoi, sucul de mere de Hateg, palinca de Zalau, plantele medicinale si aromatice de Ilfov.

Sa revenim la obiceiul pamântului
Târgul Bio din Muzeul Satului a pus accent pe igiena. Toti producatorii au fost verificati si instruiti, atât de comisia organizatorilor, cât si de catre specialisti ai Directiei Sanitar-Veterinare. In ciuda ploii torentiale care a acoperit Bucurestiul, Ziua Recoltei de la Muzeul Satului a fost un succes in promovarea alternativei bio, oamenii iesind din rutina cumparaturilor la supermarket.
Gabriel Zanfir

Carmen Stimeriu

A doua rubrica a emisiunii, “bucata din sufletul meu”, cum spune Carmen, este “Vesti de la români”, in care vor fi difuzate imagini trimise de românii din strainatate, imagini despre cum reusesc ei sa pastreze contactul cu tara, cu cântecele si tradi]iile de acasa, cum pastreaza costumele populare cu care au plecat in valiza si pe care le poarta la sarbatori.
A treia rubrica a emisiunii este “Vreau sa fiu si eu in top”, invitatii fiind artisti care vor sa acceada sau sa ramâna in top.

Asa cum o stim pe Carmen Stimeriu, o persoana volubila si sensibila, emisiunea va fi mereu interesanta si impregnata de emotie. Avem deja scrisorile dumneavoastra despre ce asteptari aveti de la Etno Top!

Dana Medar

Catalin Grecu, director Marketing
- Care e noutatea evenimentului, elementul special?
- Suntem bucurosi ca suntem primii care lansam vinul anului 2008, Frâncusa. Am încercat, ca si anul trecut, sa fim primii cu vinul tânar.
- E o încercare de împrospatare a imaginii Cotnari?
- Am început un rebranding, o diversificare de gama, o repozitionare la raft. Am reusit sa lansam Frâncusa 2008 ca primul vin al anului, asa cum ne-am dorit.
- Am vazut si oamenii pe care i-ati ales sa reprezinte imaginea Cotnariului!
- Avem si un club sportiv, Cotnari Scorpions, iar cei doi luptatori de aici sunt Catalin Morosanu, campionul nostru de K1 si Sebastian Ciobanu, fost campion european de amatori. Vom avea o gala de lupte la Ploiesti, în curând.
- De ce o marca asa veche a simtit nevoia unei schimbari?
- Noi investim de mai multi ani în acest sport, luptele. Acum sunt ei mai cunoscuti, dar le-am fost mereu alaturi.
- Ce schimbari de imagine veti face la anul?
- În noiembrie vom avea un plan mai bine conturat, dupa ce ne mai linistim cu vinul nou.

Podgoria Cotnari sta sub semnul palosului lui Stefan cel Mare, domnitorul care se desfata cu vinul de aici. Nu numai el, ci si luptatorii lui. Este aici o îndelungata traditie de voinici.

Catalin “Moartea din Carpati” Morosanu
- Ce v-a determinat sa acceptati sa fiti imaginea Cotnari?
- Au avut încredere de la început în mine, de când m-am lansat în K1. Eu sunt iesean, asa ca sunt acasa.
- S-au legat bine lucrurile!
- Le multumesc tuturor celor de aici ca reusim sa facem un lucru pozitiv pentru noi, pentru Cotnari si pentru România.
- Un luptator bea vin?
- Da, de ce sa nu bea? Cu o luna înainte de meci, nu am voie sa beau nimic, dar dupa meci vin aici, la crama, si sarbatorim cu vin. Mai bine bei un vin natural, decât spirtoase, care fac rau la ficat.

Vinificatia este o ocupatie mult mai veche în zona, asa cum au dovedit vasele descoperite la Cucuteni, localitate aflata la o aruncatura de bat de Cotnari. Podgorie straveche, oameni noi.

prof. Valeriu V.Cotea
presedintele Patronatului Român al Viei si Vinului
- De ce e speciala sarbatoarea asta?
- Nu e nimic special, e doar sarbatoarea de anul asta. N-am inventat noi sarbatoarea vinului nou. Importanta este mediatizarea. Daca o faci în familie sau cu invitati. E Ziua Recoltei, asa ca vrem sa ne bucuram.
- Tot vorbim de brandul de tara! Ce se mai întâmpla cu el?
- Pasi înapoi! E complicat, e o problema nationala. Daca vrei sa faci brand de tara cu bani putini, nu gasesti oamenii potriviti, o firma serioasa. Sunt sanse acum, s-a reluat proiectul.
- Europa nu ne da bani?
- Ba da, dar nu pentru promovare în UE. Sunt bani pentru terte piete, asa cum eram noi acum câtiva ani. Trebuie noi sa ne facem imaginea de tara. Banii pe care îi vom primi de la UE vor fi de 100 de ori mai multi decât cei de la guvernul nostru.Trebuie sa ne facem si noi treaba, nu sa ramâna banii necheltuiti. În sectorul Vie-Vin, n-am avut astfel de situatii, dar altii da.
- Asta mi se pare cel mai rau! Sa ai banii si sa nu fii în stare sa-i cheltui?
- Noi am beneficiat de banii pe care nu-i cheltuiau altii!
- De ce a iesit vinul acum asa de repede?
- În alte tari, cum ar fi Germania, vinul nou, tulburelul, era deja pe piata luna trecuta. Trebuie sa recunoastem ca a scoate vinul repede pe piata vine din emisfera sudica, iar Europa trebuie sa vina repede din urma. Vinul nu mai sta 7 ani în butoaie, la învechit. Sunt câteva podgorii care mai tin vinul mai multi ani.
- E cererea mai mare?
- Piata e mai orientata spre vinuri proaspete, fructate.Toate procedurile de învechire a vinurilor implica mai multe costuri.
- În acest context, cum e cu clonele de podgorii?
- Acum nu se mai cloneaza o vita, ci o podgorie întreaga. Cine face asta, e subventionat. În ultimii ani, nu ne mai intereseaza o clona care merge pe o anumita calitate, ci se cloneaza o podgorie întrega, adica o multime de indivizi. Se merge pe particularitati combinate. Speram sa gasim si noi întelegere, sa se subventioneze astfel de clonari.
- E mai eficienta metoda asta?
- Sigur, o fac francezii cu mult succes!

Dana Medar