Formaţia “Odeon”

E un brand. Indiferent ce melodii ar cânta, sau pe ce scenă şi-ar face apariţia, succesul lor e întotdeauna garantat. Astăzi, Nelu Nicolae, liderul trupei, ne vorbeşte despre muzică şi despre viaţă, în stilul său original…

Prima trupă care a cântat la Sala Palatului din Bucureşti

Nelu Nicolae pare ultimul mare “meşter” al muzicii de calitate, a cărui personalitate este învăluită, parcă, într-un mister, ce pare să vină dintr-o altă lume, o lume plină de frumos. “Tot ce a însemnat hit înainte de Revoluţie a fost făcut de trupa Odeon. Am apărut, la început, sub titulatura de «Super Odeon» şi eram eu, Geambaşu, Costel Vujavercă, Tică David şi Mihai Mişov.

Oricât de obosiţi am fi fost, bolnavi sau deprimaţi, atunci când intram pe scenă toate acestea dispăreau ca prin farmec. Aveam trei-patru spectacole pe săptămână şi uneori chiar mai multe.

Noi am fost prima trupă care a cântat la Sala Palatului din Bucureşti şi cred că, poate, niciodată n-am avut emoţii mai mari ca atunci. Era o mare de oameni! Femeile săreau de bucurie când ne vedeau, de parcă eram cele mai mari vedete din lume. Îmi era de ajuns să cântăm o melodie, să «ghicesc» publicul. Apoi, totul mergea ca pe roate”, îşi începe povestea Nelu Nicolae.

Primul hit, “Trenul vieţii”, înregistrat într-un restaurant

Depănând amintirile acelor ani “nebuni”, Nelu Nicolae continuă: „Primul nostru hit a fost «Trenul vieţii», pe care l-am înregistrat la un restaurant, pe o bandă magnetică. Pentru altă piesă de-a noastră, de succes în acea perioadă, intitulată «Sărăcie, sărăcie», ne-au trebuit patru zile, ca să obţinem aprobările de la Comitetul Central. Au spus, atunci, că facem instigare în masă. Am început să conştientizăm ce valoare avem atunci când am constatat că, la toate blocurile, la toate balcoanele şi în toate barurile, se asculta Odeon. Tot ce însemna muzică la nunţi, la petreceri sau botezuri, era cântată de formaţia Odeon.

Până şi şoferul de la Comitetul de Cultură tot Odeon asculta. Aveam atât de mulţi fani, că, după concerte, nu aveam cum să le dăm la toţi autografe, aşa că pe unii doar îi sărutam şi îi îmbrăţişam”.

Primele casete au ieşit pe piaţă în 1984, anul când muzica interpretată de noi a “bubuit”. “De atunci, am intrat în «priză» cu producţia. La unul dintre spectacole, Ion Dichiseanu, prietenul lui Costel Geambaşu, ne-a învăţat să facem nişte rondele din pânză cu numele formaţiei, pe care le aruncam pe scenă. A fost o nebunie atunci”, mărturiseşte, emoţionat, artistul.

Acompaniaţi de un taraf tradiţional

Viaţa lui Nelu Nicolae alături de formaţia Odeon a fost extraordinar de frumoasă în simplitatea ei, pentru că a existat înţelegere, toleranţă, respect. “Ce facem noi, din 1984, mi se pare şi acum un vis frumos, din care n-aş vrea să mă trezesc niciodată”, mărturiseşte “copia fidelă a lui Vujavercă”, aşa cum îi spune prietenul său Costel Geambaşu. În anul 2006, Odeon-ul s-a “extins”, luând naştere şi un taraf tradiţional, intitulat “Taraful lui Nelu Nicolae”, care se bucură de un succes enorm. “Dacă stau bine şi mă gândesc la succesul enorm pe care l-am avut, spun că numai Dumnezeu a vrut asta.

Mama nu voia să devin cântăreţ, ci să ajung “cineva”, dar m-a ajutat foarte mult în carieră. Am fost un copil răsfăţat, pentru că eram singur la părinţi. N-am să pot uita niciodată primul cadou, pe care l-am primit la vârsta de 5 ani: o chitară.

A fost ceva deosebit şi imediat m-am apucat de studiat, deşi la început eram îndrăgostit de ţambal. Cu exerciţiu şi perseverenţă, am ajuns să termin cu brio Liceul de Muzică din Ploieşti, la secţia chitară clasică”, povesteşte maestrul.

Preferaţii lui Nicu Ceauşescu

„Dar, oare cui n-am cântat noi?”, spune Nelu Nicolae, dacă-l întrebi despre cei cărora le-a umplut sufletul de bucurie. “De la ministrul Dincă, poreclit «Ion Teleagă», până la Nicu Ceauşescu, îndrăgostit iremediabil de «Prinţişorul». Frică n-am avut niciodată de el, doar că eram tensionaţi, pentru că orice mişcare greşită ne-ar fi fost fatală. Atât de mult îi plăcea lui Nicu muzica noastră, că nu puţine au fost momentele în care venea cu elicopterul, oriunde ne aflam, doar ca să ne asculte.” După o viaţă dedicată muzicii, Costel Geambaşu şi Nelu Nicolae ne transmit aceeaşi magie. Lumea mai plânge şi acum la melodiile lor, iar doamnele încă îşi mai ascund de soţi autografele cu numerele de cameră, primite de la cei ce au fost şi vor fi cei mai buni dintre cei buni, formaţia Odeon.

Cei doi membri ai trupei, Alina si Romeo, au hotarât ca, dupa 16 ani de convietuire, sa-si uneasca destinele in fata lui Dumnezeu. La finalul lui 2007, dupa un megaturneu alaturi de Fuego, Alesis a finalizat doua albume deosebite, unul de colinde si unul de voie buna.

“Alesis” s-a format la scurt timp dupa Revolutie, timp in care cei doi membri si-au perfectionat si definitivat stilul de a face muzica. In permanenta au incercat o abordare si o interpretare diferita a pieselor de rezistenta din folclorul românesc.

Un stil modern, mai placut, menit sa atraga nu doar impatimitii folclorului, ci si publicul mai tânar sau mai exigent. In ultima jumatate a lui 2007, cei de la “Alesis” au compus doua albume, unul de colinde si unul de folclor, intr-o interpretare aparte, noua, moderna. „Stateam asta vara pe plaja si compuneam, alaturi de Carmen Aldea Vlad, textele pentru cele doua albume, mare parte fiind compozitiile ei. Colindele au stil cu totul atipic, cu influente irlandeze, sau de prin alte parti, ritmuri dinamice, vesele si cu mesaje deosebite. Am muncit mult pentru albumele astea, au piese frumoase, deosebite si sper sa placa”, conchide Romeo.

In toamna anului trecut, “Alesis” a cântat alaturi de Fuego intr-un turneu prin toate marile orase ale tarii si la Chisinau. Evenimentul s-a bucurat de un imens succes, salile de spectacole fiind arhipline, cu un public incântat de spectacolul oferit. „Cred ca s-a creat o simbioza perfecta intre stilul lui Fuego si noi, fiind oarecum complementari. Noi aduceam o muzica mai dinamica, cu influente de muzica lautareasca, si in acelasi timp ceva nou, modern. Am fost impresionat când am vazut mii de oameni intr-o sala si toti cântau, dansau si se bucurau alaturi de noi, a fost incredibil”, marturiseste Romeo.
Pentru ca anul sa fie „plin, cu vârf”, dupa ce a fost, pe rând, formatie, iar apoi familie, “Alesis” a devenit si numele unei case de productie. „De multe ori, când mergeam sa scoatem un nou album, dura mult timp, intrucât casele de pe piata erau foarte aglomerate, asa ca am hotarât sa ne facem propria noastra casa de productie, unde ne vom promova muzica noastra, dar si a altor artisti, poate chiar noi talente.”

Dupa mai bine de 16 ani de convietuire si colaborare profesionala, cei doi membri ai formatiei “Alesis”, Romeo si Alina, au hotarât sa se casatoreasca. Cum viata de cuplu, dar si cea artistica, a fost una incununata de succese si bucurii, cei doi au spus un „Da” hotarât in fata preotului, a familiei si a prietenilor. Pe 29 aprilie, Ploiestiul a fost asaltat de nume mari ale muzicii românesti. Fuego, Irina Loghin, Adrian Enache, Nico si multi altii au sarbatorit, alaturi de miri si de restul invitatilor.

Mesaj de la Fuego:
„Dragii mei, am convingerea ca, ori de câte ori veti iesi pe scena, singuri sau alaturi de nume consacrate, veti face o figura frumoasa, iar aplauzele vor dovedi ca nu m-am inselat.
Pentru Alina si Romeo, cel mai ALES sentiment, prietenia mea.