Fire ambitioasa, puternica si plina de vivacitate, Nicoleta Voica impresioneaza prin simpla aparitie. Nicoleta este o solista pentru care viata a fost si este un adevarat tur de forta si care a facut fata cu succes celor mai mari provocari ale destinului.
Nascuta pe 25 aprilie 1956, la Resita, Nicoleta Voica a crescut inconjurata de iubirea familiei, care a invatat-o sa pretuiasca cele mai de seama valori ale unui om. ..Pasionata de mica de muzica si dansul popular, solista a avut ca punct de pornire in cariera concursul “Floarea din gradina”, când, la numai 18 ani, a cucerit trofeul. Au urmat inregistrari la radio, aparitii televizate si inregistrarea primul disc din cariera, in anul 1978, intitulat “Eu mi-s floarea florilor”. Materialele audio si video i-au adus, in scurt timp, faima si consacrarea indragitei artiste a Banatului. Cele mai cunoscute cântece din repertoriul solistei, printre care “Lumea zice ca mi-i bine”, “Mosu meu m-o invatat”, “Am crescut fecior si fata”, s-au auzit si peste ocean, unde artista a locuit o buna bucata de vreme, devenind cetatean american.
- De la cine ati mostenit talentul si pasiunea pentru folclor?
- Nu stiu daca am mostenit talentul de la cineva anume din familie. Ai mei toti au cântat, dar, la modul profesionist, niciunul. Bunicul meu a fost cantor, bunica mea cânta doine foarte frumos, iar strabunicul, Mos Tie, m-a invatat sa dansez si imi cânta, când eram mica. Probabil ca folclorul mi-a fost harul si soarta.
- De ce vi se spune Didi?
- Cei din familie si prietenii foarte apropiati imi spun asa. Eu sunt cea mai mare dintre cei cinci frati. Din pacate, Silviu a parasit aceasta lume, când avea doar 19 ani. Niciunul dintre ei, adica Mircea, Silviu, Marius si Anda, nu puteau sa-mi spuna Nicoleta, când eram mici, asa ca mi-au spus Didi.
- De cine va este cel mai dor?
- In decurs de 7 ani, mi-am pierdut trei persoane dragi: mama, tata si fratele meu Silviu. Dar, de mama imi este cel mai dor. Mama m-a nascut când avea doar 16 ani, asa ca diferenta de vârsta dintre noi nu era mare. Eram, in primul rând, foarte bune prietene si ne spuneam totul. La vârsta de 6 ani, m-au infiat bunicii din partea mamei, schimbându-mi si numele de familie, din Alexa in Voica. In acte, mama mi-a devenit sora. Am crescut cu bunicii Babi si Tatu si am avut parte de o familie de oameni sufletisti, care au stiut sa ma creasca frumos.
- Ce v-a adus cele mai multe satisfactii in viata?
- Cântecul mi-a tinut viata! Nu pot sa-mi imaginez viata fara cântec, nu stiu sa traiesc fara el. Am trait 11 ani in America si pot sa va spun ca in fiecare casa de români se asculta muzica populara. Eu cânt dorul din traire, pe când altii il cânta numai din imaginatie. Bucuria mea e in cântec, iar cântecul nu m-a parasit niciodata. Totodata, cei doi copii, Andrew si Andreea, amândoi casatoriti, ma tin in viata. Daca nu ai copii, parca n-ai pentru ce sa traiesti si sa muncesti. Am copii frumosi, pe care, chiar si când ma mai suparau, tot ii iubeam nespus.
- Aveti vreun regret sau ati schimba ceva din trecutul dumneavostra?
- Nu as schimba nimic. Daca as lua-o de la capat, poate ca as trai mult mai intens anumite clipe. Fericirea mea depinde de cei din jur. Asta este examenul vietii, pe care noi nu-l trecem sau nici nu incercam sa ne trezim. Eu mereu spun ca, pe plan spiritual, suntem multe persoane, dar putini oameni. Poti sa te rogi si la tine in camara, dar sa ai credinta in sufletul tau. Noi nu mai credem in nimic, nu ne mai pasa de nimeni, nu se mai bucura nimeni de nimic, nu mai impartim nimic cu nimeni. Si unde ne-om grabi asa nu stiu, ca finalul este acelasi pentru toti.
- Va lipseste ceva, in acest moment?
- Da, nepoti de la cei doi copii. In rest, nimic altceva.
- Care a fost cel mai greu moment al vietii dumneavoastra? Dar cel mai fericit?
- Am avut multe momente grele, dar ce pot spune e ca am teama de singuratate si de a deveni povara celor dragi, la batrânete. De asta ma rog ca, atunci când s-o intâmpla, sa ma ia Dumnezeu repede si, daca se poate, de pe scena. Pe de alta parte, cele mai frumoase momente au fost când am nascut copiii. Mi-am dorit baiat si fata si asta am avut. De acolo si melodia mea, “Am crescut fecior si fata”.
- Ce calitati au românii? Dar defecte?
- Apreciez mult oamenii care isi iubesc tara si care nu uita de unde au plecat. Eu, chiar daca am fost plecata atâta timp, nu am uitat ca publicul român m-a creat pe mine ca artist. Ca si defecte, detest omul parvenit. Cu alte cuvinte, suntem bolnavi de fite. Nu e musai sa faci o scoala ca sa fii artist, dar, in ultima vreme, sunt promovati agramatii, in detrimentul celor care chiar au valoare. Oamenii cu bun simt nu au renuntat, dar poate au obosit sa mai lupte.
- Incotro se indreapta muzica populara?
- Câteodata, o luam in directia gresita. Daca inainte cineva mai tinea linia si limita in privinta textelor, a costumelor, acum este o libertate prost inteleasa. Cine are bun simt innascut, isi traseaza o limita, cine nu, merge spre ridicol. Se distruge partea frumoasa a lucrurilor – zestrea noastra ca popor, costumele, traditiile, liniile melodice. Folclorul face rating, dar, daca se da sansa unora care nu au ce spune, atunci e degeaba.
- Mai sunteti presedinta Asociatiei Banatenilor de Pretudindeni?
- Sigur ca da! Avem si multe proiecte, printre care organizarea, in vara anului viitor, a unui festival de folclor la Garâna, un loc extraordinar de frumos. Acolo se tine si un festival de jazz, exista un teatru de vara, o scena in aer liber. Autoritatile locale ne vor sprijini sa dam o sansa talentului tinerilor artisti.
- Sunteti, de curând, si femeie de afaceri!
- Da, acum trei luni mi-am deschis un magazin, dat fiind faptul ca, de când eram mica, m-au fascinat hainele. Nora mea este sefa de magazin, iar eu ma ocup cu finantele si aprovizionarea. Aducem numai lucruri deosebite, rochii de seara unicat, din Franta, Olanda, Germania, America, de pe unde calatoresc eu.
- Cât de mult lasati “modernul” sa patrunda in viata dumneavoastra?
- Muzica populara nu se prea poate asocia cu modernul. S-au imbunatatit orchestratiile, dar linia melodica trebuie sa ramâna aceeasi. Poti sa-ti creezi tu singur melodiile, respectând un tipar. Ca si când ai creea o rochie. In plan particular, imi place modernul, dar adaptat, pentru a nu deveni ridicola. Sunt pentru ideile tinere, ma intereseaza culorile si tot ce se poarta. In plus, de 22 de ani, am tatuaj permanent la ochi si la buze, facut de nasa mea, care are un institut de “permanent make-up” in California.
- Sunteti pasionata de cumparaturi. Ce cumparati cel mai des?
- Una dintre placerile vietii mele e sa merg la cumparaturi. Acum 9 ani, am fost operata cu laser la ochi, in America, si imediat dupa operatie am plecat prin magazine. Cumpar tot ce-mi place, haine, pantofi, posete, cosmetice, parfumuri.
- Ce proiecte profesionale aveti pentru viitor?
- Acum doi ani, am scos trei CD-uri dintr-o data, intr-o singura coperta, inregistrate cu Orchestra Radioteleviziunii din Novi Sad. Am facut si un DVD, iar acum lucrez la un album nou. Totodata, sper ca, in curând, voi realiza o emisiune de televiziune, in care sa definesc portretul solistului de muzica populara. Studioul de televiziune e ca si sufrageria mea. Ma simt foarte bine in aceasta postura.
AL
