ETNO TV Magazin

Nascuta la 9 decembrie 1970, in comuna Balta, judetul Mehedinti, Niculina Stoican este una dintre solistele care promoveaza traditiile si cântecul popular mehedintean.

Se pare ca serbarile, pe care le organiza in copilarie, pe când isi petrecea vacantele la Prejna, si-au pus adânc amprenta asupra formarii profesionale a solistei. „Micucica”, fiindca asa i se spunea, a cântat o vreme alaturi de mama sa, Angelica Stoican, in grupul „Izverna”.

Le-a avut drept modele pe Domnica Trop si Maria Lataretu, dar nu a ezitat sa-si creeze un stil propriu de interpretare si sa dea o valoare personala actului artistic…

Fata mamei

Primii ani de scoala, artista i-a petrecut in Drobeta Turnu-Severin, urmând liceul si Facultatea de Etnomuzicologie si Folclor din Bucuresti, la clasa cunoscutei Marioara Murarescu. Timp de multi ani, a facut parte din Ansamblul „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, cu care a sustinut nenumarate spectacole, in tara si in strainatate. In prezent, lucreaza cu Ansamblul „Maria Tanase” din Craiova. Aparitiile radio si tv au demonstrat potentialul artistic al Niculinei Stoican, consacrarea venind ca o recunoastere a talentului si a perseverentei. Cele 14 materiale discografice, printre care amintim „De-as fi ca luna pe cer”, „Lina, Lina, Niculina”, „De-as trai cum zice lumea” sau „Mândrulita de la Gorj” stau marturie. Cel mai drag ii este albumul „Vezi, mai nana, vad si eu”, care i-a adus impreuna pe scena, dupa 10 ani, pe bunii prieteni Niculina Stoican si Petrica Mâtu-Stoian. Materialul a fost inregistrat, cu deplin profesionalism, alaturi de Orchestra „Lautarii din Chisinau”, condusa de Nicolae Botgros, orchestratiile fiind concepute de profesorul Nicu Cretu. “Acest album este o mul]umire a sufletului meu”, spune Niculina.

Femeia anului 2009

In palmaresul Niculinei Stoican gasim multe premii. Este laureata a festivalurilor „Mostenitorii”, „Maria Tanase”, „Maria Lataretu” si „Mamaia 2001”. A fost invitata si la Festivalul International “Cerbul de Aur”. Artista spune ca nu face un titlu de glorie din aceste lucruri. Cu toate ca a fost aleasa Cetatean de onoare al localitatii Colonesti din Arges, lucru ce a onorat-o, spune cu oarecare regret: “Mi-ar fi placut sa fiu cetatean de onoare la mine in sat sau in Turnu Severin. Dar, nu e un repros, ci doar o constatare…” Totusi, cel mai important premiu, “Femeia anului 2009″, l-a primit de curând din partea unei cunoscute reviste. Desi au fost criterii destul de dure, voturile oamenilor de pe site-ul revistei au declarat-o câstigatoare, in fata celorlalte doua nominalizate pentru aceasta distinctie.

“Ma vad imbatrânind frumos”

Niculina Stoican spune ca a avut multe momente importante in cariera. “Orice drum e dificil. Eu eram oarecum cunoscuta din cauza mamei mele. A fost greu sa ies de sub numele ei si sa ma detasez de personalitatea ei. Nu am avut insa suisuri si coborâsuri bruste. Am facut totul rational si cumpatat. N-am vrut totul deodata, nu mi-am dorit nici foarte mult, dar in niciun caz foarte putin.” Convinsa ca fiecare are un destin, solista crede totodata si in puterea omului de a-ti influenta soarta. “Mama mea a vrut sa fiu medic. Stia ce inseamna viata de artist si nu m-a incurajat niciodata sa fac asta.

Eu, insa, am simtit ca vreau sa cânt.” Mama la rândul ei, Niculina il lasa acum pe fiul Vlad, care are 17 ani, sa decida ce e mai bine pentru el sa faca in viata. Vlad nu are legatura cu muzica populara, dar stie sa joace, respecta si intelege mesajul folclorului. Este pasionat de engleza si se pare ca drumul lui va continua la una dintre scolile cunoscute din strainatate. “Peste vreo 20 de ani, ma vad imbatrânind frumos, cu multi nepoti si cu o nora intelegatoare, care sa stie ca, pentru copii, merita sa muncesti si sa traiesti”, marturiseste, zâmbind, solista.

Folclorul nu inseamna doar “foaie verde…”

Desi, de multe ori, a fost dezamagita si a suferit din cauza oamenilor cu care lucreaza, artista spune ca iertarea este cea mai importanta. “Poate si eu, la rândul meu, am dezamagit. Si eu, ca om, am greseli, rautati si egoism, dar si calitati. Nu caut decât normalitatea. Ca solista, sunt ambitioasa si consecventa. Nu ma deranjeaza critica, chiar daca pe moment doare. Daca e adevarat, ma corectez, fiindca asta inseamna evolutie”, spune Niculina Stoican. Are si câteva sfaturi pentru cei tineri: sa iubeasca ceea ce fac, pentru ca muzica populara nu inseamna doar “Foaie verde…”, ci si cunoasterea traditiilor zonei din care provin, costumele populare si mesajul pieselor interpretate.

O aventura americana

Fiinta vesela si dinamica, Niculina Stoican este cunoscuta printre artisti drept omul mereu pus pe sotii, care face farse colegilor (Mâtu Stoian stie!). “Imi plac oamenii cu simt al umorului, deschisi, care nu se ascund. Cei care stiu sa râda sunt puternici, ceilalti sunt doar frustrati.” Veselie mare a fost si pe la inceputul lui octombrie, când artista a fost, pentru prima oara, in America, invitata de parohie la Hramul Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Maria din Dacula. Desi drumul cu avionul a fost lung si obositor, Niculina l-a luat si pe fiul ei, cu care timpul a trecut mai repede.

“N-am stat decât o saptamâna, pentru ca am multe angajamente in tara, dar si pentru ca n-as putea sta mult timp departe de casa, desi am viza de 5 ani. Si pretuiesc pe românii care reusesc sa faca asta”, spune solista. Niculina a fost invitata pentru a le cânta românilor la o petrecere câmpeneasca in Atlanta si New Jersey, dar organizata exact ca acasa, in aer liber, la marginea unei paduri. Toti au lacrimat, amintindu-si melodii populare vechi, din toate colturile tarii. Au fost invitati si la un picnic, cu mâncaruri traditionale, facute de români. Chiar si invitatii americani s-au distrat si au jucat, biserica organizând frecvent astfel de evenimente, care reprezinta o modalitate de a aduna oamenii si de a facilita comunicarea. Desi a avut emotii la gândul ca cei de acolo nu o cunosc prea bine, artista a ramas surprinsa cât de multe stiau oamenii despre ea. Multi dintre ei citisera articole din reviste, pe internet. Solista si fiul ei si-au facut si prieteni buni, pe Vali si Camelia, care l-au dus pe Vlad sa vada cel mai mare acvariu din lume, dar si cum se petrece o zi intr-un colegiu american, unde invata fiul familiei respective.

Experienta americana nu a fost lipsita de peripetii. Totul a inceput la plecarea din România, când au uitat procura prin care Vlad, minor fiind, putea iesi din tara. A continuat cu pierderea avionului dintre Atlanta si New York, cu incurcatura de la free-shop, la plecarea acasa, când au crezut ca au uitat biletul de avion si au fost anuntati ca unul dintre ei trebuie sa coboare, deoarece figureaza fara bilet, si culminând cu spaima ca li s-au pierdut bagajele, la sosirea in tara.

Un album nou, cadou de ziua ei

Hotarâta sa scoata un nou album anul viitor, când va implini 40 de ani, solista spune ca oamenii i-au acordat un gir mult mai mare decât s-ar fi asteptat, un gir pe care trebuie sa-l onoreze. Este mândra ca sunt multi oameni tineri care ii asculta muzica. De pilda, la Zilele Bucurestilor, un grup de tineri a surprins-o placut când au imbracat tricouri cu chipul ei imprimat, solista fiind increzatoare ca muzica populara are un loc in inimile tuturor.

AL