Aproape jumătate de secol dedicat muzicii populare, 16 albume şi peste 250 de melodii înregistrate în studiorile Radioului. Acestea sunt datele seci ale carierei Polinei Manoilă, îndrăgita interpretă de muzică populară din Oltenia…
“M-am născut în satul Vâlcele, comuna Tismana, judeţul Gorj, la 4km de Hobiţa, satul natal al lui Brâncuşi”, îşi începe Polina Manoilă povestea unei cariere impresionante. A început să cânte încă de la 14 ani, primul spectacol desfăşurându-se la Cooperativa “Arta Casnică” din Tismana.
“Pe atunci, lucram la covoare olteneşti şi din mâna mea au plecat foarte multe la export. În timp ce lucram la război, cântam de focul lui tata, care se stinsese din viaţă cu puţin timp în urmă. Cei de la cooperativă m-au auzit şi aşa m-au luat la formaţia artistică”, ne-a povestit artista. Modelele copilăriei sale artistice au fost Maria Lătăreţu, dar şi mama, sora sa şi femeile din satul natal, care cântau foarte frumos.
Maria Lătăreţu i-a permis să-i cânte melodiile
“Întâlnirea care mi-a marcat întreaga carieră a fost cea cu marea noastră interpretă Maria Lătăreţu. În anul 1962, intram, pentru prima dată, pe porţile Radiodifuziunii Române şi, chiar din prima zi, am dat nas în nas, cum se spune, cu dumneaei, iar fratele meu, Constantin Manoilă (care, de altfel, m-a şi adus la Bucureşti), care o cunoştea foarte bine, a fost cel care m-a prezentat.
Dumneaei s-a uitat cu gingăşie la mine, m-a mângâiat pe păr, m-a felicitat pentru alegerea făcută şi mi-a spus că pot cânta, oricând, oricare dintre cântecele dumneaei. De altfel, în memoriile lăsate de dumneaei, Maria Lătăreţu m-a considerat copilul ei de suflet, iar primul cântec înregistrat de mine la Radiodifuziunea Română a fost o melodie din repertoriul ei – “Cireşule, frunză rară”, ne-a explicat Polina Manoilă.
Angajată la Ansamblul Armatei, cu dispensă de vârstă
După ce a sosit la Bucureşti, timp de un an de zile a activat la Ansamblul UTC-ului şi la Casa de Cultură “Nicolae Bălcescu”. “La Ansamblul UTC-ului, am avut onoarea şi bucuria să cânt cu cel mai mare dirijor, cu Ionel Budişteanu. Am fost tare emoţionată când, după câteva cântece, mi-a zis “Taică, tu ai viitor!”. Eu venisem cu hăulitele din Gorj. După Maria Lătăreţu, eram singura care cântam această muzică aparte.
Apoi, la nici doi ani de la venirea mea în Bucureşti, am reuşit să mă angajez ca profesionistă la Ansamblul “Doina Armatei”, unde am activat timp de 35 de ani. Aveam 16 ani când m-am prezentat la concurs. Am cântat o hăulită, le-a plăcut, m-au chemat şi a doua zi.
Maestrul Dinu Stelian m-a mângaiat pe cap şi mi-a spus: “Ce mă fac cu tine, măi fată, eşti prea mică, nu am voie să te angajez…”. Eu am început să plâng, iar el mi-a spus să stau liniştită, că e imposibil să nu găsească o soluţie. Şi m-a angajat, până la urmă, cu dispensă de vârstă”, îşi aminteşte, emoţionată, artista. Până în prezent, a realizat 16 albume. Pe lângă acestea, mai are peste 250 de cântece înregistrateîla Radio, unele fiind în Fonoteca de Aur.
“Folclorul a fost marginalizat din nevoia de rating”
Cele mai mari succese, pe plan profesional, au fost faptul că a avut ocazia – în calitate de membră a Ansamblului “Doina” al Armatei – să cânte pentru toţi marii preşedinţi de stat care ne-au vizitat ţara, dar şi faptul că, de-a lungul timpului, a fost laureată a mai multor festivaluri naţionale şi internaţionale, recompensată cu nenumărate medalii (“Meritul Cultural”, “Onoarea Armatei”, Premiul “România Mare” etc.).
“Pe plan familial, cea mai mare realizare este fiica mea”, ne-a spus Polina Manoilă. Cât despre folclor, zice că “acum, după părerea mea, folclorul a fost marginalizat şi masacrat în fel şi chip, din nevoia de rating şi de câştig imediat, dar sper că, până la urmă, lucrurile se vor schimba, căci folclorul este cel care ne ţine vii tradiţiile, obiceiurile, care ne aminteşte de poporul minunat din care ne tragem (în ciuda atâtor lucruri îngrozitoare care se spun şi se scriu despre noi).
Folclorul este cel care ne “trage” înapoi, iar şi iar, către locurile natale, indiferent de meleagurile pe care am ales să trăim şi să ne facem un rost”.
Melodia favorită
“Jiule, pe malul tău”
Of, of, Jiule, pe malul tău,
Aici am crescut şi eu,
Şi-am băut izvorul tău,
De mi-e drag neicuţ-al meu.
Of, of, Jiule, pe lunca ta,
Eu mă văd cu neicuţa,
Pe câmpul cu floricele.
Şi să-ţi facem din ele
O coroniţă din flori,
Culese de noi în zori,
Să o porţi în sărbători.
Vlad Alexandru
