Pentru botosaneanca Tatiana Iluca Osiceanu, folclorul a fost cel mai bun prieten, inca din primii ani de scoala. A participat la numeroase concursuri si festivaluri, unde, datorita talentului si pasiunii, a obtinut numeroase premii. A cântat in ansambluri folclorice din Botosani si Piatra Neamt, pentru ca apoi sa ajunga la “Doina Oltului” din Slatina, unde iti perfectioneaza stilul de interpretare. In anii ‘80, se stabileste in Bucuresti, unde colaboreaza cu ansambluri de prestigiu, ca “Doina”, “Rapsodia Româna” sau “Ciocârlia”.
Tatiana Iluca Osiceanu are un sot minunat, care i-a facut o adevarata colectie de costume populare oltenesti si doi fii, Alexandru si Petrisor.
- Când ati facut primii pasi spre cariera muzicala?
- De când eram copil, mi-a placut sa cânt. O faceam din proprie initiativa, ca pe o joaca. Apoi, am studiat la Liceul de Muzica si Arte Plastice din Botosani, iar dupa liceu am fost primita in Ansamblul Profesionist “Rapsozii Botosanilor”.
- Va mai amintiti de un cântec, sau o intâmplare din anii copilariei?
- Mereu ma cocosam pe cuptor si cântam la vioara, ca un greieras, iar mama cu vocea, si, uite-asa, iesea un concert in casa. Mama ma premia cu mâncarea mea preferata, cartofi pe plita.
- Dar sunteti renumita pentru voce!
- Cântam si cu vocea, in special când mergeam in vizite si aveam o melodie indragita: “Ferice de padurar”. Tatal meu, fiind padurar, era firesc sa o cânt cel mai des, dar era si foarte frumoasa, mai ales din glasul unui copil. Apoi, trebuia sa invat si un instrument. Am studiat, in primii ani de scoala, vioara si, suplimentar, pianul.
- Ati avut ocazia sa va remarcati?
- Bineinteles. Chiar la primul meu concert important, am interpretat, la vioara, “Balada” lui Ciprian Porumbescu si, ulterior, am inceput sa cânt doar cu vocea.
- Sunteti moldoveanca, dar stilul muzical preferat este cel oltenesc?
- Dintotdeauna am adorat-o pe Maria Lataretu si mi-a placut stilul oltenesc. La “Rapsozii Botosanilor”, iar mai apoi la Ansamblul “Cernegura” din Piatra Neamt, am cântat olteneste. Poate a fost destinul, sau pura intâmplare, sa ajung, in cele din urma, la Ansamblul Profesionist “Doina Oltului”.
- De ce folclor? Nu ati incercat si altceva?
- Mi-a placut foarte mult muzica populara. Eu nu stiu si nu am cântat niciodata lautareste, nu am fost la nunti si botezuri. Am facut totul din pasiune si dragoste pentru muzica traditionala româneasca. Nu m-au interesat, niciodata, premiile, numarul aparitiilor televizate sau numarul de albume scoase.
- In afara de Maria Lataretu, ce alt solist va place?
- Am calatorit mult alaturi de Maria Ciobanu, in turneele din tara sau din strainatate, care este un om cu un caracter minunat si un interpret desavârsit. si tot o moldoveanca de-a mea, Laura Lavric, este, probabil, singura solista pe care o admir, din toate punctele de vedere.
- Au fost clipe neplacute in viata de solist?
- N-as spune “neplacute”! Nu exista viata fara incercari. Eu am facut o pauza de 14 ani, in care nu am mai cântat si am lucrat in cadrul MAI, dupa care mi-am reluat vechea pasiune. N-am putut sa stau departe de folclor!
Ciprian Purice
